<== Capitolul 9 = Suferinta LUI ==>
A incerca sa intri in papucii lui Dumnezeu este o modalitate de a-ti muta gindul de la propria suferinta la Suferinta lui Dumnezeu. Nu ma refer aici la intristarea Lui fata de rautatea OMULUI sau fata de esecul Sau in crearea lui Lucifer , ci la propria Lui suferinta, la problemele Lui strict Personale, mai ales cele referitoare la natura Lui si dorintele Lui!
Pentru un OM aflat intr-un context disperat cauzat de un mediu ostil este importanta convingerea acceptului divin. Daca Dumnezeu te accepta si tu ai aceasta asigurare, convingere, incredere, independent de orice mediu poti spune ca si Iov : "Chiar daca mi se va nimici pielea si nu voi mai avea carne voi vedea totusi pe Dumnezeu . IL voi vedea SI-MI VA FI BINEVOITOR ; ochii mei IL vor vedea si nu ai altuia ! Sufletul meu TINJESTE de DORUL ACESTA inlauntrul meu!"
(conform Scripturii din Iov 19:25,26,27)
Iar daca in plus te identifici cu Suferinta Lui presupun ca nu este onoare si incredere mai mare acordate unui OM decit impreuna simtire cu Dumnezeu in Suferinta Lui, aceasta daca Dumnezeu sufera intr-adevar si daca nu-L poti ajuta altfel! (vezi in Evanghelia lui Matei 26:38 cererea lui Isus Hristos in Ghetsemani catre ucenici de a veghea si a se ruga IMPREUNA cu EL , chiar daca atunci si acolo rugaciunea Sa era pentru a rezista in fata riscului despartirii totale de Tatal Sau din cauza pozitiei de Inlocuitor al OMULUI , totusi a fost exprimata o dorinta obisnuita a Sa de comunicare si impreuna simtire cu OMUL ) Am ocazia acum sa ofer citeva recomandari pentru cel ce sufera:
1. Muta-ti gindul de la suferinta ta la Suferinta Personala a lui Dumnezeu !
2. Foloseste-ti vointa de a-L vedea personal pe Dumnezeu transformind-o intr-o dorinta mai puternica decit orice factor ostil de mediu, in unicul scop pentru care poti trai sau muri !
3. Verifica-te daca nu cumva neglijezi ceea ce iti face cu adevarat bine tie insuti !
4. Foloseste increderea totala, eventual bazata (daca acestea exista in viata ta) exclusiv pe amintirile dovezilor anterioare fara nicio dovada a prezentei sau interventiei divine acum. Adica fa ce a facut apostolul Pavel cind a fost distrusa de furtuna corabia in care se afla in drum spre Roma unde urma sa fie judecat; sau ce a facut profetul Iona cind a fost inghitit de peste; sau ce a facut profetul Daniel in Babilon cind impotriva vointei lui a fost aruncat in groapa cu lei ; sau de asemenea ce au facut cei trei tineri evrei cind au fost aruncati in cuptorul cu foc - traieste doar prin credinta, incredere !
Important este ce facem cu ceea ce avem deja pentru ca daca nu pazeşte Domnul o cetate, degeaba vegheaza cel ce o pazeşte. Psalmi 127:1
Deci vigilenta, rugaciunea, meditatia profunda asupra vointei divine,... toate impreuna fara insa relatia divino-umana activa sunt degeaba ( fara sens, inutile). Sa nu uitati sa mergeti de mina si la pas cu Judecatorul Suprem!